Salut Cristi,

   Imi cer scuze ca nu ti-am mai scris demult, dar timpul nu prea mi-a mai permis.
   Perla a ajuns deja la 4 luni si circa 16 kilograme, a schimbat deja cativa dintisori din fata - probabil ca si oasele pe care le-a tot ros au ajutat-o in acest sens, cred ca a cam inceput sa scape de genunchi - ii dam deja 6 pastile de pet-phos pe zi, si face o gramada de nazbatii.
   A inceput parca sa nu mai sara atat de mult pe noi si parca nici nu mai musca in joaca atat de mult.
   O plimbam zilnic si incercam sa o facem sa mearga la picior si la pas - dar inainte de toate o lasam sa se acomodeze cu cartierul si cu vecinii patrupezi.
   A inceput sa mearga prin curte pe unde trebuie si mai putin prin locurile pe unde nu are voie.
   Escaladeaza garduturile de lemn de peste un metru pe care le-am confectionat ca sa nu ajunga in garaj sau pe prag si trebuie sa ma gandesc la alta strategie de oprire a ei - a zgariat deja masina si usa si de aceea am incercat sa-i restrictionez accesul in aceste zone. Tarcul de asemenea nu mai reprezinta nimic pentru ea intrucat escaladeaza gardul - facusem tarcul ca sa o obisnuim sa doarma in cotet - acum doarme pe prag si nu imi place deloc asta. Probabil ca va trebui sa-i cumpar un gard de sarma pentru tarc ca sa ma asigur ca sta acolo ca sa se obisnuiasca cu cotetul ei.
   Ce ma deranjeaza cel mai tare : isi face treaba mare fix in mijlocul curtii, pe asfalt, si niciodata nu si-a facut-o la locul stabilit pentru asta - te rog sa-mi spui cum sa procedez cu ea - i-am luat niste batoane mirositoare pe care nu da nici doi bani ( a facut fix langa unul din ele ); o sa incerc si varianta cu amoniac dat pe asfalt, metoda gasita pe net; deja sunt disperat de faza asta si evident enervat - am bagat-o de cateva ori cu nasul in treaba respectiva si am certat-o foarte tare, dar fara folos. Treaba mica si-o face intr-un loc mai retras ( undeva sub un brad ) ceea ce este foarte bine, facand uneori si pe trotuar. Daca stii tu o metoda care sa dea roade cu treburile facuta la locul stabilit, te rog sa mi-o spui si mie !
   Cand o plimbam, uneori de emotie ( teama sau bucurie ) face pishu - banuiesc ca este normal pentru o catelusa de 4 luni, nu ?
   In privinta dresajului, tarifele domnului Vatau mi se par cam mari, asa ca am vorbit cu dl. Brasoveanu si mi-a spus sa ne mai auzim dupa vreo 3 luni, ca acum ar fi indicat sa o las pe Perla sa se bucure de copilarie. Evident, noi ii facem deja predresaj si cu recompensa chiar raspunde la comenzi - am o mare rugaminte la tine: ai cumva un saculet pentru recompense ? Am cautat la petmania si nu au asa ceva si chiar mi-ar fi foarte util cand stau prin curte si in joaca mai repet o comanda cu ea - i-as si da o recompensa din saculet.
   Problema cea mai mare este interactiunea cu Gabriel pe care eu o speram mai prietenoasa. Perla este mai tot timpul peste el si da sa-i muste in joaca manutele, ceea ce lui nu-i place deloc. In plus, se mai si cearta pe jucarii. Banuiesc ca o sa le mai vina mintea la cap amandurora si o sa fie mai prietenosi unul cu altul. In fond, Gabriel va fi stapanul Perlei si ea ar trebui sa-l menajeze pe el. Stiu ca secretul sta in petrecerea a cat mai mult timp impreuna, dar in timpul saptamanii mamei mele ii este cam greu sa se descurce cu amandoi zapacitii familiei. Asa ca daca ai si in aceasta privinta vreun sfat, il astept cu nerabdare. Pana la urma o sa fie totul ok cu prietenia dintre ei, nu ma indoiesc de asta, dar acum ne cam luptam cu ei.
   Nu am ajuns cu ea la munte pentru ca era prea complicat - acolo au fost mai multi copiii, nu aveam un tarc pregatit si nu vroiam sa risc nimic.

   Probabil ca mi-a mai scapat ceva, dar nu-i bai...ne mai auzim.

   Weekend placut,

   Alex D.

Salut Cristi,

   Din pacate nu am mai reusit sa revin atat de repede cat as fi vrut cu un nou set de poze intrucat am avut o saptamana criminala la servici, care a culminat apoteotic cu o raceala zdravana, a carei cauza a fost....Perla. Ideea este ca nu am mai putut-o tine in casa, odata ce a dat cu nasul prin gradina, si chiar daca am mai dus-o in casa o noapte-doua, am hotarat sa o scoatem definitiv afara, pentru ca nici variatiile de temperatura exterior-interior nu i-ar fi facut chiar bine.

Problema a fost ca nu prea a stat in "garsoniera" ei, asa cum ne gandeam noi ca va face, ci a preferat pragul de la intrare, unde s-a ghemuit pe un pres. Vina a fost a mea, intrucat nu am tinut cont de sfatul tau cu tarcul, dorind sa-i ofer fetei libertate deplina. Dar prea multa libertate strica la o varsta asa frageda. Asa ca sambata, pe vremea aceea cainoasa, m-am apucat vitejeste si am incropit la repezeala un tarc, dupa o schema creata ad-hoc, cu materiale artizanale dar care s-au inchegat intr-un tarc solid, din care nu va evada prea usor. Si Perla nu a evadat, dar a inceput niste concerte care s-au auzit in tot cartierul. Si nu mi-e mie de cartier, ci de somnul lui Gabriel, asa ca eu si cu Adina am iesit de cateva ori la ea ca sa o facem sa se duca la locul ei, in loc sa stea in portita tarcului, in zapada. In fine, am iesit mai subtire imbracat si m-a si prins raceala, dar asta este iarasi greseala mea.

   Treptat, Perla s-a obisnuit cu tarcul si cu cotetul ei, incepand sa doarma mai intai in "sufragerie". In momentul in care au inceput ultimele ninsori viscolite de zilele trecute si zapada a intrat putin in sufragerie, s-a refugiat in "dormitor", pe paturicile uscate, si a dormit acolo bine-mersi. Acum sa nu-ti inchipui ca a acceptat usor sa fie inchisa in tarc - dimpotriva, a dat spectacole destul de des. Si cele mai interesante erau cele de la ora 04:00, cand isi facea treaba mare in tarc si ne chema sa o strangem ( asa a facut cat a fost tinuta in casa ). Azi-noapte nu a mai facut galagie, de la ora 11:30 pana la ora 06:30, ceea ce este un pas inainte. Din pacate, se pare ca a perceput tarcul ca pe o constrangere si inca nu s-a invatat sa se duca in cotet cand este libera in toata curtea, preferand in continuare pragul din fata usii de la intrare - voi fi nevoit sa inventez o noua portita care sa-i blocheze accesul la scarile care duc la acest prag - sau poate stii tu vreo metoda prin care sa o determin sa doarma in cotetul ei ?

   Cand este libera in toata curtea, bantuie peste tot si momentan isi cam face treburile peste tot, dar pe vremea asta nici nu este de mirare, avand in vedere ca nu am mai stat sa-i povestim unde trebuie si unde nu sa-si faca treburile. In momentul in care vom face niste garduturi de delimitare a zonelor de cultura si eventual voi inchide zona in care acum toaleta ei, poate o vom determina sa se duca la locul special amenajat cu nisip, din fundul curtii.

   Si acum vine partea mai problematica - dresajul. Ce-i drept, Perla si-a cam luat-o in cap ! Cat timp a stat in casa s-a ocupat Adina mai mult de ea si s-au prins de ea anumite comenzi, gen vino aici, la picior, la pas, aduci, toate recompensate, ca la carte. Mai greu era cu interzicerea saritului si muscatului, dar incepuse sa le asculte si p-astea.

Acum, poate si pentru ca am cam inchis-o, ca sa o determinam sa stea in cotet, la adapost, nu prea mai asculta si pare ca vrea sa se razbune pe noi. Probabil ca odata cu venirea primaverii am putea-o da pe brazda si ar fi o mare satisfactie pentru noi, dar nu am vrea sa ratam cu nepriceperea noastra in ale dresajului anumite aspecte importante pe care le-ar putea invata gresit. De aceea, am o mare rugaminte: poti sa ne recomanzi un dresor bun care sa-si faca meseria ca la carte cu Perla ? Si ma refer aici la disciplina si paza si, de ce nu, dresaj pentru competitii, pentru ca tare mult mi-ar place sa ne ducem fata la cateva expozitii. Acum, fiecare e cu meseria lui si chiar daca Perla pare foarte receptiva si dornica sa ne faca placerile uneori ( cand nu are excese de personalitate ), noi nu suntem chiar pregatiti sa o dresam.

   In attach ai ultimele poze cu Perla in casa, inca rasfatandu-se pe toata lungimea ei, dormind cu burta in sus, aducand jucaria de cauciuc sau harjonindu-se cu Gabriel. Din pacate nu am facut prea multe poze pe afara intrucat a fost o vreme prea urata si nu ne-a prea ars, chiar daca Perla a dat spectacole - e innebunita dupa zapada si face tot felul de nazdravanii si giumbuslucuri.
   Una peste alta, este fata noastra si o sa avem mare grija de ea, chiar daca uneori ne mai si enerveaza cu incapatanarea ei, dar asa este uneori si Gabriel al nostru. Deci acum avem doi copii cu care ne mandrim :)

   Salutari si toate cele bune,

   Alex Draghici

  
Salut Cristi,

   Fetita noastra s-a transformat dintr-un ghemotoc alb de blana intr-o domnisoara adorabila, cu urechile pe sus.
   Ii place sa se joace cu jucarelele ei si cu Gabriel si jucarelele lui, face uneori ravagii in cuibul ei cand vrea sa se razbune pe noi - o admonestam ridicand vocea si isi da seama ca a gresit -, mai musca in joaca si incercam sa o dezvatam de asta, este tare lipicioasa si cauta apropierea noastra - plange destul de mult cand plecam din camera si o lasam singurica -, a invatat sa-si faca nevoile pe paturicile pentru bebei dar mai face rareori si pe alaturi, asteapta cu nerabdare sa iasa afara - doar este un caine de exterior si acolo va fi in elementul ei - dar mai avem de asteptat cateva zile dupa vaccinul de maine, raspunde destul de repede la comenzi, deocamdata mai mult in joaca, si cred ca va fi foarte cooperanta cand vom intra serios in paine - eu zic ca este si foarte desteapta -, si este tare fericita ca si-a gasit un camin plin de caldura sufleteasca :)
   Acestea fiind zise, te rog sa o admiri in cateva poze sugestive...

   Alex Draghici

       

Concluzii dupa mai bine de 2 zile de convietuit impreuna:

   1. PERLA de Lupi Albi este cea mai frumoasa perla pe care am vazut-o vreodata :)
   2. S-a acomodat relativ usor la noul ei camin si destul de repede a trecut de la faza de oarecare timiditate la dorinta de a explora fiecare coltisor, asa ca acum baricada pe care i-am creat-o intr-un colt al mansardei pare a fi destul de fragila comparativ cu hotararea ei - sper sa reziste 3 saptamani, pana o vom scoate afara, desi ma cam indoiesc de asta. O mai apuca insa si melancolia uneori...deh...dorul fostul ei cuib.
   3. S-a obisnuit deja sa-si faca treburile mici si mari pe niste covorase de pipi de-ale lui Gabriel ( pe cele speciale pentru catei le sfasie cu frenezie ), rareori facand pipi si intr-un alt loc, parca special ca sa aiba ea ultimul cuvant cand o certam :)
   4. Ea si Gabriel au inceput sa se inteleaga din ce in ce mai bine - pana la urma Perla nu prea va avea incotro si o sa-i accepte superioritatea de stapan dar si prietenia lui pe care deja Gabriel o manifesta
   5. Cand face prostioare mai mari si o prindem asupra faptului o atingem usor la fundulet cu niste foi de hartie facute sul, ca sa inteleaga ca a gresit
   6. Este un model fotografic innascut - presimt ca vom avea multe poze cu ea - si probabil ar fi bine sa participam la un concurs in juniorat, dar despre asta vom vorbi mai tarziu, dupa ce vedem ce ii poate pielea in privinta obedientei :D
   7. Chiar si cand nu suntem langa Perla o monitorizam atent cu un aparat de emisie-receptie pentru bebelusi, mostenit de la Gabriel :D, dar nu ne ducem la ea chiar la orice scancet, pentru ca se mai si alinta uneori. In schimb, cand incepe sa schiaune e clar ca e ceva serios - de doua ori a facut asa cand facuse treaba mare si ne chema sa curatam - desteapta, ce sa mai zicem !
   8. Ne place ca se tot curata de zor, ca o pisicuta, urmand sa incepem si noi sa o ajutam in acest sens cu o perie, o laveta umeda sau pudra de talc.
   9. Pentru ros i-am dat deja, pe langa jucrarioarele speciale, si niste jucarii pentru dentitie de-ale lui Gabriel si o pereche de-a mea de papuci pe care i se pune pata cateodata

   Si o intrebare, apropo de acomodarea cu exteriorul pe care va trebui sa o facem treptat : crezi ca in saptamana viitoare, cand se vor face vreo 10 zile dupa vaccin, am putea-o scoate putin in curte, daca si vremea ne va permite ? Sau ar fi bine sa o tinem exclusiv pana dupa cel de-al treilea vaccin ?
     Momentan cam atat, dar urmeaza si alte concluzii.
   Si cum am promis, si cateva poze - in attach.

   Multumim pentru minunea alba,

   Alex, Adina si Gabriel Draghici