Ciobanesc Alb... Elvetian
iata ca va prezentam cea mai noua dintre rasele recunoscute de catre FCi: Ciobanescul Alb Elvetian, fost „americano-canadian“, fost „canadian“, fost subiect de aprigi dispute si tinta pentru nedrepte acuzatii.

Desi Ciobanescul Alb si Ciobanescul German au, in mod cert, un punct comun de plecare, intre aceste rase au aparut, cu timpul, serioase diferente de morfologie, datorate criteriilor diferite abordate in selectie: Ciobanescul Alb a ramas doar un caine lupoid, solid si frumos, in timp ce Ciobanescul German a devenit rasa cu cea mai stricta si sofisticata selectie. Fata de cel German, Ciobanescul Alb este mai mare, crupa lui este aproape dreapta si mai lunga, iar cazurile de displazie sunt inca foarte rare.

Din cateva carti dedicate istoriei si evolutiei Ciobanescului German, aflam date importante despre primele exemplare albe prezentate in expozitiile germane. Evident, totul se intampla inainte sa fi inceput selectia rasei denumite astazi Ciobanesc German. Astfel, in 1882, la expozitia de la Hanovra au fost prezentati doi Ciobanesti de culoare alba, unul dintre ei avand numele Greif. Apoi Greif a aparut din nou in expozitie, tot la Hanovra, in 1887.

Un an mai tarziu, la Hamburg, a fost expusa femela Greifa, iar in 1889 a aparut si masculul Greif ii. Toti acesti Ciobanesti de culoare alba erau inregistrati pe numele baronului von Knigge. Apoi, in 1899, capitanul Max von Stephanitz cumpara un exemplar de Ciobanesc German, pe Hektor Linksrein. Pornind de la Hektor, von Stephanitz a inceput selectia Ciobanestilor Germani.

Insa, ceea ce se spune foarte rar este ca Greif a fost unul dintre bunicii lui Hektor! in consecinta, genele albe existente in „bagajul“ lui Hektor au fost transmise urmasilor lui, asa ca lui Hektor i se poate atribui o paternitate dubla: a Ciobanestilor Germani, dar si a Ciobanestilor Albi. in timp ce in Germania, sub „bagheta“ lui Von Stephanitz, activa Clubul de Ciobanesc German (SV), Ann Tracy, a fondat in 1912, la New York, prima Asociatie pentru Ciobanestii Germani din America. Chiar din primele generatii importate din Germania, apar pui de culoare alba.

Primii caini importati de Ann Tracy aveau stranse legaturi de rudenie cu Greif si Greif ii, asa ca in canisa ei s-au nascut si pui albi, acestia fiind primii Ciobanesti Germani de culoare alba inregistrati in AKC. Cum americanii au obiceiul de a nu prea respecta Standardele FCi ale raselor originare din alte tari, culoarea alba nu a fost exclusa din Standardul american al Ciobanescului German decat in anul 1968! Dar Ciobanestii albi devenisera destul de populari in SUA, inca de la inceputul anilor ‘60, mai ales datorita promovarii prin televiziune. Cam tot pe atunci au aparut si primele polemici, generate de acuzatiile crescatorilor de Ciobanesti „normali“, care sustineau ca omologii lor care cresteau Ciobanesti Albi produceau exemplare cu serioase probleme genetice.

Ca reactie la excluderea exemplarelor albe, in SUA ia nastere imediat un Club de Ciobanesti Albi. Aceeasi situatie se repeta in Canada. in aceeasi perioada, la inceputul anilor ‘70, primii Ciobanesti Albi sunt re-exportati Europa, mai precis in Elvetia, iar masculul Lobo, nascut in Statele Unite la 5 martie 1966, a fost inscris in Cartea de Origini Elvetiana (LOSH). in paralel, cativa pasionati din Olanda si Danemarca importau si ei alte cateva exemplare. Din canisa elvetiana Kron provine Kron’s Rani von Finn, care a fost cumparat de germanul Martin Faustmann, in 1980.

Si uite asa, Ciobanescul Alb se reintorcea acasa, in Germania, dupa aproape un secol de „exil“. Si nu numai ca se reintoarce, dar castiga si popularitate in randurile publicului si crescatorilor. in 1992, Raad van Beheer, Asociatia chinologica nationala din Olanda, a acceptat sa inscrie Ciobanestii Albi intr-un registru genealogic separat (Registru de Asteptare), exemplul ei fiind urmat la scurt timp si de alte tari europene, printre care Cehia, Suedia, Danemarca, Norvegia si Austria. in 1984 s-a infiintat si WSU (Weisser Schäferhund Union – Uniunea Ciobanescului Alb).

Din punctul de vedere al FCi, Ciobanescul Alb a continuat sa fie, insa, „ostracizat“. Cu scopul de a obtine recunoasterea oficiala a rasei, a fost infiintata iWSF (international White Shepherd Federation – Federatia internationala a Ciobanescului Alb) dar, conform regulamentelor, cererea de inregistrare la FCi ar fi trebuit sa fie inaintata de Germania, in calitatea ei de tara de origine a rasei.

Pentru ca Germania nu a luat aceasta hotarare, Canada ramanea singura care putea sa faca acest lucru, utilizand denumirea Ciobanesc Alb Canadian. Prea multe informatii „din culise“ nu stim, dar, in cele din urma, dosarul de omologare provizorie a rasei Ciobanesc Alb a fost depus la FCi de catre... Elvetia.

Si acordul FCi nu a intarziat, astfel incat, incepand cu 18 decembrie 2002, in Nomenclatorul FCi, la sectiunea raselor in curs de omologare, a fost inregistrat Ciobanescul Alb Elvetian, cu numarul de Standard 347. De ce „elvetian“ si nu „canadian“ sau „americano-canadian“, iata discutii care nici nu mai au rost, important fiind doar ca printr-o hotarare salutara s-a reparat nedreptatea care i s-a facut acestui caine, deja prea mult timp. Si, cu siguranta, in curand vom vedea Ciobanescul Alb castigand „locuri fruntase“ la concursurile BOG si BiS.